Cât de mult se implică părinții în educația copiilor? (II)

de Mirabela ȘERBĂNESCU Miercuri, 26 Februarie 2020 233
De foarte multe ori, părinții uită că trebuie să-și sprijine copiii în procesul instructiv-educativ. În alte cazuri, însă, unii sunt fie prea nepăsători, fie prea ocupați ca să îi mai întrebe cum mai este la școală, ce rezultate au etc. 


Implicarea sau neimplicarea părinților în educația copilului influențează situația lui școlară? Despre această chestiune, a implicării sau neimplicării adulților în procesul de educare a copiilor, am discutat cu mai multe cadre didactice constănțene. 
Directorul Colegiului Național Pedagogic „Constantin Brătescu”, prof. Anamaria Ciobotaru, consideră că parteneriatul școală - familie este esențial pentru demersul educațional al elevului. 


„Un parteneriat activ, deschis, coresponsabil nu poate avea decât un feed-back pozitiv pentru educația acestuia. Fiecare factor care influențează educația copilului are sau trebuie să aibă un rol bine definit. Lipsa de implicare a familiei poate avea efecte dezastruoase în educația copilului, de la rezultate slabe la învățătură, la comportamente atipice și chiar abandon școlar”, ne-a declarat prof. Anamaria Ciobotaru. 


Profesorul - al doilea, al treilea model din viața copilului 
La rândul său, prof. Mirela Roșioru, de la Școala Gimnazială nr. 29 „Mihai Viteazul”, spune că a văzut, de-a lungul timpului, o mulțime de pledoarii pro și contra implicării părintelui în viața copilului-elev. Aceasta apreciază că nu există reușită școlară fără o îndrumare, un sprijin, un ghidaj  din partea părinților. Există o linie, însă, până la care părintele trebuie să se implice, pe care fiecare și-o trasează singur, de la caz la caz. Astfel, cu multă abilitate și cu tact, părintele este primul adult din viața copilului care-l învață regulile conviețuirii sociale: normele de igienă, folosirea tacâmului la masă, salutul, comportamentul în public. Părintele devine primul model din viața copilului. 


„Educatorul/învățătorul/profesorul au misiunea de a înzestra puiul de om cu abilități, deprinderi și priceperi în domenii/discipline diverse, cu alte cuvinte, să-i formeze competențele. Profesorul devine al doilea, al treilea model din viața copilului. Am întâlnit un elev în semestrul al II-lea, în clasa a V-a, într-o distinsă școală, care nu reușise să-și facă un caiet de notițe pentru clasă și tot scria pe foi. Mama modernă, foarte prezentă pe holurile școlii, era adepta neimplicării în viața școlară a fiului și susținea că este treaba profesorului să-i determine fiul să-și facă un caiet de notițe. Evident că orice argument al profesorului legat de necesitatea unui maculator pe care elevul să-l folosească în mod constant la clasă pălește în fața «competențelor parentale»”, a declarat prof. Mirela Roșioru. 


La polul opus, a adăugat dascălul, a întâlnit și un părinte realmente îngrijorat de faptul că fiul nu reușea să obțină în teste note mai mari de 7-8. La acel moment, a înțeles motivul îngrijorării mamei respective și i-a sugerat să aibă o altă abordare. Să înlocuiască „hai, mă, mamă, doar atât ai putut”, „de ce nu ai luat mai mult, doar am învățat tot împreună”, cu „e bine”, „uite, a fost mai bine ca ultima dată” etc. 


„Cu alte cuvinte, i-am sugerat să înlocuiască critica și manifestarea constantă a dezamăgirii cu principiul încurajării și al aprecierii efortului. Nu am să uit ușurarea și chiar bucuria respectivei mame care a exclamat, la final: «ce bine că am vorbit cu dumneavoastră, am învățat și eu ceva și m-am liniștit», a completat profesorul. 


În acest sens, cadrul didactic este de părere că fiecare părinte se implică în viața copilului școlar atât cât apreciază el. 
„Nu poți să impui o limită, să fixezi bariere, iar unde știința nu mai are răspunsuri, iubirea părintească ar trebui să le aibă deja”, a încheiat Mirela Roșioru. 


XXX 
În ediția de mâine, vom reveni și cu alte puncte de vedere pe acest subiect. 
Mirabela ȘERBĂNESCU


Taguri

Alte ştiri din sectiunea Cultură-Educație

Ultima oră

Titlurile zilei