10 lucruri mai puțin știute despre Mihai Eminescu

927
10 lucruri mai puțin știute despre Mihai Eminescu - mihaieminescu2-1547546506.jpg

Articole recomandate

Viața marelui poet național Mihai Eminescu a rămas o sursă inepuizabilă de teorii și polemici. Dincolo de opera sa inegalabilă, există multe aspecte din viața sa mai puțin cunoscute publicului larg, scrie adevarul.ro

1. A scris poezii până în ultimele clipe ale vieții 


În ciuda problemelor sale de sănătate, Mihai Eminescu a scris poezii până în momentul morții. Când a fost dus la autopsie, halatul în care murise poetul a fost luat de admiratorii săi. Într-unul dintre buzunare se afla un mic carnețel. Pe acesta erau scrise ultimele sale poezii: Viața si Stele în cer. 


2. A murit într-un halat ponosit, încuiat într-un salon  


Pe data de 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineața, se stingea în Sanatoriul de Boli Mintale al Doctorului Șuțu, de pe strada Plantelor din București, poetul Mihai Eminescu. Moartea nu i-a fost pe măsura creației. A decedat într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în "celula" sa din spital. Cu doar câteva minute înainte de a trece în neființă, a vrut doar un pahar cu lapte și sprijin moral. I-a șoptit medicului de gardă care-i băga prin vizetă paharul cu lapte: "sunt năruit". S-a întins pe pat și la scurt timp a murit. 


3. Muza din spatele poeziei "Pe lângă plopii fără soț" 


În vremea în care Eminescu a scris poezia "Pe lângă plopii fără soț", era indragostit de Cleopatra Leca Poenaru, fiica pictorului Constantin Lecca și verisoara lui Caragiale. Prietenă cu Maiorescu, ea venea adesea pe strada Mercur nr.1, unde se țineau seratele literare. Acolo a cunoscut-o Eminescu și s-a îndrăgostit de ea. Cleopatra avea casă pe strada Cometa nr.l6, o stradă cu plopi, pe care Eminescu i-a numarat și a observat ca îi da un număr fără soț. 


4. Își speria tatăl cu șerpi 


În copilăria sa, Mihai Eminescu (pe atunci Eminovici) obișnuia să își sperie tatăl într-un mod bizar. Mergea în pădure să prindă serpi și-i punea de vii în apropierea casei sale. Apoi își chema tatăl să vada "ce pasăre a prins" și stătea deoparte râzând când bărbatul dădea cu ochii de reptile. 


5. A urât matematica 


Mihai Eminescu nu a suportat niciodată matematica, fiind o materie cu care nu se împăca deloc. "N-ajunsesem nici la vârsta de douăzeci de ani să știu tabla pitagoreică, tocmai pentru că nu se pusese în joc judecata, ci memoria! Și, deși aveam o memorie fenomenală, numere nu puteam învăța deloc pe de rost, întrucât îmi intrase în cap ideea că matematicile sunt știintele cele mai grele de pe fața pamantului", se enționează în "Viața lui Mihai Eminescu", de George Calinescu. 


6. Pasionat de fotbal și înot Una dintre pasiunile sportive din tinerețea lui Eminescu a fost fotbalul. Cunoscuții poetului spuneau că îi plăcea să joace fotbal și că avea reale calități pentru jocul cu mingea. Fotbalul l-ar fi deprins de la Aron Pumnul profesorul său din perioada adolescenței când era elev la Cernăuți. Cu toate acestea, sportul la care se spune cu siguranță că Eminescu excela era înotul. Poetul era un foarte bun înotător, capabil chiar de mișcări acrobatice și trucuri în apă. Și-a făcut ucenicia de înotător scăldându-se în bălțile cu stuf de la Ipotești încă din fragedă copilărie. A continuat să înoate și la Cernăuți unde, spune Călinescu, și-a făcut o formă fizică de invidiat. 


7. A vrut să se călugărească


 Pe 23 iunie Eminescu a cerut lui Maiorescu să intre la o mănăstire din București și să fie acceptat în rândurile călugărilor. " Pe 23 iunie 1883, când poetul era "stricat cu toată lumea", știind că nu mai e cale de salvare pentru el și când Maiorescu proiecta o viitoare "internare" la sanatoriu, Eminescu a dat semnalul călugăririi. Dar ce notează Maiorescu? "Foarte excitat, sentiment al personalității exagerat, vrea să se călugărească, dar să rămână în București", scria eminescologul Theodor Codreanu în lucrarea sa "Eminescu și mistica nebuniei". La ce mănăstire și-ar fi dorit Eminescu să se călugărească, nu știe însă nimeni. 


8. Citea cu voce tare 


Eminescu citea cu glas tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile. Când scria, se plimba prin cameră, declama, bătea cu pumnul în masă, făcea gălăgie și se lua la harță cu toată lumea care îl întrerupea. "Îi băteam în perete, el stingea lumânarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Aprindea din nou lampa și începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și îl rugam să mă lase să dorm. Eu eram din ce în ce mai stăruitor și el se făcea tot mai îndărătnic și zicea că abuzez de afecțiunile lui și-l terorizez", scria Ioan Slavici despre prietenul său din perioada în care conviețuiau. În opinia sa, îndărătniciile lui Eminescu au fost primul semn al bolii de nervi care avea să-l distrugă. 


9. Se încuia în cameră, zile și nopți întregi, ca să citească În zilele și nopțile în care Eminescu se încuia în cameră pentru a citi, nimeni nu putea să-i tulbure liniștea. Uita noțiunea timpului și mai ales a lucrurilor gospodărești. Nu acorda atenție nevoilor personale și aceasta a fost, în opinia lui Slavici, cel mai mare păcat al geniului distrus timpuriu. "Nu mai ajungea nimeni să-i dereticească sau să-i măture prin casă, nici să-i perie hainele sau să-i curețe ghetele. Răpus de oboseala, el dormea adeseori îmbrăcat și hainele i se jerpeleau, iar albitura rar primenită și nelăută i se făcea cocoloș. Barba și-o uita nerasă și fiindcă-l supărau țepii ei, lua biceagul și pierdut în gânduri sau adâncit în lectură și-o scotea fir cu fir încât îi rămâneau pete pete-n față. Când nu mai putea să o ducă așa, schimba locuința, își cumpăra haine și albituri noi, se rădea și iar se simțea bine", mai povestea Slavici despre prietenul Eminescu. 


10. Salutul lui Eminescu: "Trăiască nația!" Printre lucrurile mai puțin cunoscute despre Eminescu se numără și formula sa originală de salut, dar și modul cum știa să le răspundă prietenilor. Cu oricine se întâlnea, Eminescu îl saluta cu "Trăiască nația!". "Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevărat. Acest salut al său strârnea, de obicei, simpatia. Prietenii, când îl zăreau, obișnuiau să i-o ia înainte și îi spuneau ei «Trăiască nația!». El răspundea atunci răspicat: «Sus cu dânsa!».



sursa: www.adevarul.ro


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 2.8456 secunde