Minunile lui Arsenie Boca, povestite de părintele Marius Moșteanu

de Simona ANGHEL Luni, 20 Iulie 2015 8345
Dialogul cu părintele Marius Moșteanu, preot paroh la Biserica Sf. Nicolae Vechi din Constanța, a plecat inițial de la faptul că de numele părintelui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului, se leagă prea multe știri de televiziune și prea multă lume a transformat pelerinajul într-un „must have“.

„Sfințenia este o calitate care nu se conferă, ci se recunoaște. Recunoașterea sfințeniei se poate face de către autoritatea bisericească în urma unor analize foarte profunde, dar prima dată se recunoaște de către credincioși. Încă din timpul vieții, părintele Arsenie Boca, născut în anul 1910, era recunoscut ca fiind Sfântul Ardealului”, a debutat explicația dată de părintele Marius Moșteanu, adăugând că la părintele Arsenie Boca veneau oamenii și primeau un sfat bun, dar și vindecări, rezolvări pentru anumite situații de viață concrete. Părintele obișnuia să spună ceea ce simțea sau vedea despre anumite persoane. Le spunea în față, niciodată nu se ascundea și trebuia să ai un curaj deosebit să te prezinți în fața lui. Nici măcar nu trebuia să-l întrebi ceva, că imediat te pomeneai, într-o mare de oameni, că ți se adresează personal și că te admonestează pentru o anumită greșeală pe care o făceai.

„Părintele spunea întotdeauna lucrurilor pe nume. De aceea, era numit Sfântul Ardealului, pentru că nu ținea nici de puterea instalată atunci, curajul său depășind orice graniță de frică”, a mai adăugat același interlocutor.

Despre părintele Arsenie se știa că a avut probleme cu Securitatea. Prin anii ’50, când Securitatea l-a închis într-un beci, a doua zi părintele nu a mai fost găsit acolo, ci slujind într-o biserică la Sâmbăta de Sus. Altădată se spune că au venit securiștii să-l ridice și nu le-a mai pornit mașina și i-au dat drumul, pentru că nu au putut să-și îndeplinească mandatul. Aceste lucruri, povestite de către oamenii zonei, i-au transformat în niște apostoli care au propovăduit puterea părintelui Arsenie.

„În anii ’80, când l-am cunoscut eu pe părintele Arsenie Boca, era la București pictor al Bisericii Drăgănescu și nu mai avea voie să poarte nici reverendă, nici rasă. Era într-un halat alb, vorbea foarte puțin, nu era suspicios, dar poate că își luase un canon al tăcerii și își vedea de lucru. A lucrat acolo vreo 15 ani, iar în 1989 a trecut la Domnul. Avea în jurul său o anumită taină, în sensul bun al cuvântului, de aceea eu, personal, cred în misiunea pe care și-a îndeplinit-o. Întotdeauna le spunea oamenilor că îi va ajuta după ce va trece dincolo și probabil că de aici s-a creionat această atitudine a oamenilor, de a-l căuta după ce a trecut la cele veșnice. Mi-amintesc când s-a mutat racla Sfântului Dimitrie, pentru că urma congresul al XIV-lea prin luna octombrie ’89, auzeam în mulțime ceea ce deja spusese părintele Arsenie Boca, cum că pe cei doi Ceaușești nu îi va prinde Crăciunul.

Mulți dintre credincioși îl caută pentru că așa a promis, că îi va ajuta. Eu, ca duhovnic, am mulți oameni care îmi spun că atunci când au mers acolo s-au liniștit. Nu aș putea să merg mai departe vizavi de mit sau de trend, dar cam acestea sunt cuvintele care ar caracteriza într-un fel ceea ce se întâmplă la mormântul părintelui. Din păcate, unii au crezut că pot obține anumite foloase de la părintele trecând pe lângă biserică, pe lângă bunul simț, pe lângă tot ce înseamnă pietate. Pur și simplu au crezut că simpla prezență a lor lângă mormânt le va aduce bunăstare și belșug. Și printre ei se află și oameni care nu știu ce înseamnă, din punct de vedere creștinesc, un pelerinaj și s-au amestecat lucrurile”, a mai spus părintele Marius Moșteanu. 

Taguri

Alte ştiri din sectiunea Constanța focus

Ultima oră

Titlurile zilei