Trei ani - vârsta ideală pentru începerea învățării unei limbi străine (1)

"Am un copil de doi ani și opt luni, iar soțul meu i-a adus un profesor de engleză. Ne-am certat din cauză că mi se pare prea devreme să-l supună la așa o caznă la vârsta asta, de parcă n-ar avea timp să învețe câte limbi străine o să vrea după ce o să mai crească. Dar soțul meu nu se lasă. Totuși, m-am gândit că un psiholog îmi poate spune care ar fi cea mai potrivită vârstă pentru ca un pici să învețe o limbă străină sau chiar două în același timp. De asemenea, să ne acorde câteva informații despre felul cum putem noi, părinții, să ajutăm copiii atunci când iau lecții de limbi străine. Vă mulțumesc și vă doresc numai bine!" – Lucia Rainea, 29 ani.
v v v
Suzana Dragoș (telefon cabinet: 0723/371487), este de părere că un copil începe să vorbească mai bine și să înțeleagă sensul cuvintelor la vârsta de trei ani, perioadă în care este nu doar receptiv, ci și foarte curios. Suficiente motive pentru ca acest moment să fie unul potrivit pentru ca micuțul să înceapă lecțiile de limbi străine: "Chiar dacă îi va lua ceva timp să articuleze cuvintele, copilul este extrem de curios de tot ceea ce aude, nivelul său de înțelegere fiind foarte ridicat la această vârstă".

Cum să procedați?
l Dacă nu articulează bine cuvintele, liniștiți-vă, întrucât acest lucru se datorează faptului că laringele copilului nu este încă foarte dezvoltat.
l Încercați să valorificați fiecare cuvânt învățat, de exemplu, uitându-vă la filme străine împreună. Asta, din cauză că nu e suficient doar să începeți la o vârstă fragedă învățarea unei limbi străine dacă nu o faceți în mod constant. Fără practică, un copil uită la fel de repede pe cât învață.
l În ceea ce privește lectura, dimpotrivă, psihologul vă recomandă să nu vă grăbiți și să așteptați ca micuțul să citească perfect în limba română, înainte de a-l învăța să citească într-o altă limbă. Totul, din cauză că limbajul scris nu este natural, el presupunând răbdare, muncă și mult efort.
l Ideal ar fi să concentrați energia copilului asupra unei singure limbi, dacă nu doriți să-l suprasolicitați. Totuși, indiferent de motiv, dacă doriți ca micuțul dumneavoastră să fie bilingv, să nu aveți nicio teamă în ceea ce privește o eventuală întârziere a limbajului, întrucât stadiile de dezvoltare descrise în cazul unei educații unilingve corespund cu totul celor unei educații bilingve.
l Există o mulțime de teorii despre cel mai bun mod de a crește un copil bilingv, însă majoritatea cercetătorilor sunt de acord că un copil care încă de la o vârstă fragedă intră în contact cu două limbi în același timp, le va învăța pe amândouă.
l Va trebui să înțelegeți, totuși, că micuțul dumneavoastră, în cazul bilingvismului, trebuie să învețe să gestioneze două sisteme de limbaj diferite, cu reguli fonologice proprii, ritmuri și intonații particulare. Fiți deci răbdători și înțelegători!
Pe de altă parte, este posibil ca primele sale cuvinte să fie o combinație de termeni ai celor două limbi. Copilul înțelege repede existența celor două limbi, fără să poată determina în același timp cu care dintre cele două este ocupat să vorbească.

Copiii au capacitate mare de învățare
De regulă, copiii au o capacitate foarte mare de învățare a cuvintelor, iar atunci când părinții folosesc cuvinte în limbi diferite pentru a desemna același obiect (de exemplu, câine sau dog), copilul va învăța pur și simplu că ambele cuvinte sunt valabile pentru același lucru.
Dacă mai târziu copilul va spune: "Uite un dog!", părintele va trebui să-i răspundă: "Da, este un câine, dog!". Pentru a evita asemenea confuzii, la vârste mici, adică între doi și trei ani, psihologul apreciază că este mai bine ca denumirile obiectelor în ambele limbi să fie introduse gradual.
Despre alte metode care-l ajută pe copil să-și însușească mai ușor una sau chiar două limbi străine, citiți în ziarul nostru de mâine.