N-ar suporta să-și trăiască bătrânețile într-un... azil

Problema este că femeii îi lipsește și curajul de a semna un contract de îngrijire pe toată durata vieții de teama unei eventuale... țepe!
"Madam Dina" - așa a fost apelată de cunoscuți, după căsătorie, este o bătrână care pe 22 decembrie a împlinit 69 de ani. Femeia ne-a povestit că deviza vieții sale a fost: "Bine faci, bine găsești, restul sunt cadouri sau palme ale destinului!". A avut o viață frumoasă, a făcut mult bine și cui nu a meritat, fără să aibă nici un fel de remușcare. Un mic regret ar fi acela că nu a avut copii: "Cunosc oameni care toată viața lor au suferit din cauză că nu au avut copii care să le ducă numele mai departe și să le fie sprijin la bătrânețe. Eu, în schimb, am fost și încă mai sunt obsedată ca nu cumva să ajung într-un azil de bătrâni.
Obsesia asta nu e întâmplătoare, ea mi se trage de la o tristă experiență din copilărie, când mama mă tot ducea la un azil care arăta groaznic, un fel un cimitir de oameni vii, așa mi se părea mie pe atunci. Era internată acolo o vecină a noastră, care deși avea trei copii, i-au luat averea și au internat-o acolo, fără s-o viziteze. Pur și simplu au uitat-o! Mamei îi era tare milă de ea și de câte ori făcea câte ceva bun îi ducea și ei. De fiecare dată când plecam de acolo mama îmi spunea că mai bine se sinucide decât să ajungă la azil. N-a apucat, săraca, nici măcar să îmbătrânească, pentru că a murit la 54 de ani. De teamă să nu populez și eu un loc al mizeriei și suferinței garantate, am preferat să nu fac nici un copil. Am gândit bine, am gândit rău, nu mai e timp acum de regrete, pentru că m-au ajuns din urmă anii și trebuie să-mi pun bătrânețea la adăpost. Știu că astăzi căminele de bătrâni nu arată ca pe vremea lui Ceaușescu, dar nu mai am puterea să vizitez un așa loc, darămite să vreau să locuiesc în el, oricât de minunat ar arăta. Iar dacă, prin absurd, aș vrea, n-aș avea nici o șansă, pentru că la căminul din Constanța am citit chiar în ziarul dumneavoastră, nu există nici un loc liber!".
O altă obsesie: teama de escroci!
De la o vreme încoace, femeia ne-a povestit că mai mulți colegi de… generație se țin scai de ea pentru a accepta că nu se mai poate descurca singură, propunându-i… să-și predea bătrânețile unui cuplu de tineri… și nu oricum, ci în baza unui contract de întreținere semnat și parafat la notariat. Problema este că persoanele interesate de o asemenea... tranzacție nu vor să audă de un contract pe termen limitat: "Am citit, cred că și în ziarul dumneavoastră, că mulți bătrâni au ajuns la azil după ce au avut încredere în niște străini, le-au dat toată averea, au semnat contracte, apoi au rămas pe drumuri. Sincer, aș vrea să am încredere în astfel de oameni, dar dacă nu îmi iau unele măsuri, mi-e teamă că tot la azil o să ajung! Întrebarea mea către dumneavoastră este dacă, Doamne ferește, o să am ghinion și o să nimeresc niște escroci, o să mai pot, legal, să renunț la contractul de îngrijire contra moștenire? Cum e mai bine să procedez? Vă mulțumesc din suflet și vă rog foarte mult să nu mă uitați!".
La mâna instanței!
Singura cale legală pentru ieșirea din astfel de situații este introducerea în instanță a unei acțiuni… în rezoluțiune a contractului, ceea ce, în termeni simpli, înseamnă o acțiune de desființare a contractului - precizează consilierul juridic Carmen Gigică.
De menționat că astfel de acțiuni nu sunt dificile și nici nu durează mai mult de maximum trei termene de judecată. Un alt avantaj îl reprezintă și faptul că nici nu sunt prea costisitoare, pentru că nu se timbreză la valoare, ele presupunând plata lei.
De asemenea, o altă alternativă convenabilă ar fi și încheierea unui contract de îngrijire pe o perioadă determinată, cu posibilitatea de prelungire, în situația în care sunteți mulțumită de servicii.