"Îți închiriez casa, dar mă îngrijești la bătrânețe!" Se poate legaliza această înțelegere?

A curs multă cerneală în toată presa pe tema riscurilor pe care le are înstrăinarea proprietății în favoarea îngrijirii la bătrânețe. Ce se poate face pentru a nu cădea în această capcană aflați în continuare.

Aproape că nu există ziar în care să nu poată fi citite anunțuri prin care familii sau persoane singure își manifestă disponibilitatea de a îngriji bătrâni singuri sau lăsați de izbeliște de proprii copii, contra cedării locuinței cu acte în regulă. Evident, astfel de contracte au și clauză de întreținere, însă, potrivit datelor, majoritatea celor care au promis astfel de lucruri le-au uitat la scurt timp după ce s-au trezit proprietari, fie că au fost rude sau necunoscuți. Partea bună este că astfel de antecedente au sporit vigi-lența persoanelor care iau în calcul tran-zacții atât de riscante, care, în cel mai fericit caz, pot fi anulate numai în instanță.

Uitat de copii

În această idee, astăzi ne-am oprit asupra poveștii unui constănțean în vârstă de 71 de ani, apăsat de serioase probleme cardiace, ai cărui copii sunt stabiliți în străinătate de ani buni: "Am doi băieți și când mi-au spus că nu se mai descurcă în țară și vor să plece în străinătate, nu le-am pus piedici. Pe atunci trăia soția, ei ne vizitau des. După ce a murit soția, copiii au uitat de mine, dar nu m-am plâns. Mi-e greu singur și am închiriat două camere la niște oameni cumsecade. Recunosc, fără contract, dar le iau o chirie foarte mică, iar ei mă ajută în toate treburile, mă duc la doctor, îmi fac piața, mâncare… Când le-am spus băieților mei, au luat foc. Iute au venit în țară, au crezut că am făcut contract de întreținere și o să ajung pe drumuri. Degeaba le-am spus că nici mort nu mă bag în așa ceva, la câte am auzit! Ca să fie ei siguri că nu-și pierd moștenirea, mi-au dat afară chiriașii cu scandal, de nu mai nimereau oamenii să plece. Casa e pe numele meu, dar băieții mei, înainte de plecare, m-au ame-nințat că n-am dreptul să închiriez fără aprobarea lor, că ei sunt moștenitorii. Eu fără chiriași nu mă descurc, oamenii ar veni îna-poi, dar le e frică să nu pățească la fel!".

"Clauză de ajutor de menaj"

De-a lungul anilor, avocatul Aurel Glăvan a avut ocazia să cunoască nenumărate cazuri privind riscurile pe care le presupune înstrăinarea locuinței contra unor servicii de îngrijire, majoritatea fiind adevărate drame pentru bătrânii implicați. Însă, persoanele care au nevoie de îngrijire și sunt proprietarii unui imobil pot recurge la o soluție mult mai avantajoasă, respectiv închirierea unui spațiu clar din locuință în condiții legale, iar contractul de închiriere să cuprindă și o "clauză de ajutor de menaj": "Din cauză că bătrânul n-a avut contract cu chiriașii, nici de închiriere, nici cu vreo clauză de întreținere, nu are cu ce să se apere". Pe când, în condițiile unei înțelegeri parafate între bătrân și foștii chiriașii sau alții, copiii nu vor mai putea să repete figura. Totul e ca prin acea clauză, chiriașii să se angajeze la treburi gospodărești și de altă natură precise, pentru că există riscul să se cadă în extrema cealaltă, când proprietarul poate veni cu pretenții exagerate și nejustificate.

Măsuri preventive

Pentru că nu se știe niciodată cum vor evolua lucrurile, tot în contractul de închiriere ar trebui menționat și faptul că proprietarul își rezervă dreptul de a anula contractul închiriere, dacă acei chiriași nu își respectă obligațiile asumate. Evident, ca în orice contract, rezilierea să se producă după un termen care, de regulă, este de 30 de zile.

Din păcate, nu există statistici care să arate clar câți oameni în vârstă, neputincioși, au fost lăsați acasă de generația care a luat calea străinătății, însă tot ce se știe este că sunt foarte mulți. Și mai rău este că autoritățile nu reușesc să suplimenteze numărul de locuri în cămine, să asigure consilierea psihologică sau juridică a seniorilor.