"Ar trebui să te ardă în somn, asta meriți, mi-ai nenorocit băiatul!"

Copilul nu trebuie folosit niciodată, dar niciodată!, ca mijloc de răzbunare sau de șantaj față de celălalt părinte, întrucât acest lucru se va răsfrânge negativ asupra creșterii și dezvoltării sale.

Nu există niciun dubiu că incertitudinea afectivă indusă copiilor de unul din părinți, de bunici sau de un alt membru al familiei poate afecta serios psihicul și comportamentul micuților, lucru asupra căruia atrage atenția și cititoarea noastră, Alice Tisianu, în vârstă de 29 de ani:
"Acum doi ani am divorțat, iar totul a fost din cauza soacrei mele, care își băga coada în toate, din handicapată nu mă scotea, deși sunt sănătoasă tun. Locuiam în aceeași casă și până la urmă a trebuit să dezertez, pentru că soțul nu i-ar zice o vorbă. Problema pentru care v-am deranjat e însă alta. Instanța a stabilit ca fostul soț să ia copilul în vizită (un băiețel de patru ani și șapte luni) de două ori pe lună, cu programul: sâm-bătă, de la ora 10,00, până duminică, la ora 16,00. Vreau să vă spun că niciodată nu am vorbit urât despre ei în fața copilului, pentru că se vede de la o poștă că îi iubește și suferă din cauza despărțirii. Problema e că soțul muncește mult, ia copilul fix la ora stabilită în program, apoi îl lasă pe mâna mamei lui, care nu face altceva decât să-l monteze împotriva mea, băgându-i în cap că eu l-am părăsit pe taică-su, că eu sunt capul răutăților, că am amant, tot felul de minciuni despre mine și părinții mei, mesaje foarte urâte, pe care el, normal, mi le spune când se întoarce acasă. Din cauza asta, e din ce în ce mai agre-siv cu mine, mă înjură, se bate cu copiii care au bunici. I-am spus soțului ce se întâmplă, bineînțeles că n-a recunoscut nimic, iar lucrurile continuă la fel. Disperată, am avut o discuție și cu fosta soacră. Nu numai că a recunoscut totul, dar mi-a mai zis și ea una: «Ar trebui să te ardă în somn, asta meriți, mi-ai nenorocit băiatul!». Pot să nu le mai dau copilul în vizită în situația asta, chiar dacă tatăl are dreptul la vizită? Sau ce se poate face legal, până nu-mi strică de tot copilul? Am ajuns să mă păzesc de el, e tare agresiv și mă aștept la orice. Deja aruncă după mine cu ce nimerește".
v v v
În cazul în care doi soți au copii minori din căsătorie, odată cu procesul de divorț, instanța stabilește și un program de vizitare precis, care îi poate permite unui părinte să își vadă copilul încredințat celuilalt, să aibă relații personale cu el, să se implice activ în creșterea și educarea sa.
Părinții, dar și bunicii sau alte persoane din familie trebuie să știe că un copil nu este proprietatea nimănui și că cei care i-au dat viață, dar și familia, în întregul ei, au obligația să se implice responsabil în creșterea și dezvoltarea armonioasă a acestuia.
Așa stând lucrurile, dacă situația nu se schimbă în bine, consilierul juridic Carmen Gigică vă recomandă, în primă fază, să deschideți o acțiune în justiție, solicitând instanței de judecată modificarea programului actual de vizitare a minorului de către tată, în sensul micșorării duratei aces-tuia, invocând, desigur, motivele despre care ne-ați vorbit mai sus și care spuneți că îi fac atât de mult rău micuțului.
De asemenea, în aceeași cerere, în situația în care fostul soț nu dovedește că are un alt domiciliu decât cel al mamei sale, puteți să mai cereți instanței ca bunica paternă să nu mai stea în preajma copilului, solicitând ca micuțul să nu rămână la tată peste noapte. Trebuie să știți că odată demarat un asemenea proces, instanța va solicita Autorității Tutelare efectuarea unei anchete, pe baza căreia completul de judecată va decide măsurile care se impun în această delicată situație.
Dacă lucrurile continuă în aceeași notă, copilul are toate șansele să-și manifeste din ce în ce mai puternic aversiunea pe care o are față de părintele care, în viziunea lui, a cauzat ruptura, iar incertitudinea sa afectivă îl poate duce chiar la insucces școlar sau probleme de relaționare cu familia și colegii în școlaritatea mică.