Căderea Zidului Berlinului. 9 noiembrie 1989, ziua care a schimbat lumea

de Cuget Liber Sâmbătă, 09 Noiembrie 2019 167
Guenter Schabowski se scarpină în cap, își pune ochelarii, ezită, frunzărește prin notițe. Pare că încearcă să înțeleagă ce citește, iar apoi răspunde: „Din câte știu, intră în vigoare imediat, fără întârziere”. Bomba a fost lansată. Este 9 noiembrie 1989, aproape de ora 19.00. 


Membru al biroului politic al comitetului central al partidului comunist din RDG, responsabil cu informațiile, Guenter Schabowski, exponent al „primului cerc” de conducere a „statului muncitorilor și țăranilor”, tocmai a anunțat sec în fața zecilor de ziariști stupefiați deschiderea Zidului Berlinului. 


Pare că a făcut acest lucru din greșeală, în finalul unei conferințe de presă, ca răspuns la întrebările privind condițiile în care vor putea trece frontiera cetățenii est-germani. 


Cuvintele sale n-au mai putut fi retrase. Dar, după 30 de ani, controversa continuă: căderea bruscă a Zidului Berlinului, în preludiu la cea a întregului bloc comunist, a fost un accident al istoriei, rodul unei greșeli a unui aparatcik nepregătit sau un gest calculat din partea unei dictaturi est-germane la final de cursă? - consemnează AFP. 


Un regim disperat 
Pe coridoarele puterii din Berlinul de est, în vilele luxoase din Wandlitz locuite de nomenclaturiști, la nord de capitală, atmosfera a devenit în ultimele săptămâni irespirabilă. Cum ar putea fi salvată situația? 
Populația RDG, înlănțuită din 1961 în spatele Cortinei de fier, votează „din mers”: din august 1989, est-germanii aleg Germania de vest, trecând prin alte țări din blocul comunist ca Ungaria sau Cehoslovacia, care închid tot mai mult ochii la acest flux. 
În paralel, de la începutul lui septembrie, sute de mii de est-germani manifestează săptămânal în mai multe orașe împotriva regimului, scandând „Noi suntem poporul!” și „Vrem să ieșim!”. 


Criza a ajuns la paroxism și nu se pune problema ca RDG să conteze pe o intervenție a Fratelui cel mare sovietic. 


Avertismentul lui Gorbaciov 
La Moscova, Mihail Gorbaciov nu vorbește decât de „perestroika” și „glasnost”. 
La începutul lui octombrie, liderul sovietic îi adresează un avertisment profetic lui Erich Honecker, omul-forte al RDG: „Viața îi pedepsește pe cei care întârzie”. 


Câteva zile mai târziu, la 18 octombrie, Honecker - care cu câteva luni înainte saluta China pentru „zdrobirea răscoalei contrarevoluționare” din piața Tiananmen - este schimbat cu Egon Krenz. 


Prezentat ca fiind mai moderat, acesta propune salvarea RDG cu o serie de reforme, în special liberalizarea deplasărilor, prin acordarea unei vize de ieșire fără condiții prealabile. 


Astfel ajunge Guenter Schabowski să-i fie încredințată, la 9 noiembrie 1989, misiunea de a anunța în direct la televiziune măsurile de relaxare decise în aceeași zi de cabinetul restrâns. Mai departe, versiunile diferă. 
Egon Krenz îi reproșează și astăzi lui Schabowski că a pus RDG într-o „situație dificilă” proclamând din proprie inițiativă intrarea în vigoare a posibilității de ieșire din țară. 


Potrivit lui Krenz, Schabowski ar fi trebuit să citească pur și simplu comunicatul care anunța liberalizarea deplasărilor începând din dimineața următoare. Ideea fusese de a autoriza ieșirile controlate de pe teritoriul est-german cu viza obligatorie și menținerea dispozitivelor la frontieră și nu de a determina căderea bruscă a Zidului - și în final a RDG. 
Ce a fost atunci? O eroare de judecată, sub presiune? Sau un gest calculat? Până la decesul său, în 2015, la 86 de ani, Guenter Schabowski nu a răspuns niciodată clar la această întrebare. 


„Să salvăm RDG!” 
„Nimeni nu mai putea opri mișcarea care a fost lansată de anunțul meu”, a comentat Schabowski la un moment dat, încercând să pară, a posteriori, un reformist convins. 


În versiunea sa, deschiderea granițelor a fost impusă la 9 noiembrie 1989 fără menajamente comitetului central al partidului, dominat de o „gardă veche” de moștenitori ai stalinismului, de un mic cerc de reformatori. 
„Ajunsesem la concluzia că, dacă vrem să salvăm RDG, trebuia să-i lăsăm să plece pe cei care voiau să plece”, a relatat Schabowski, pentru cotidianul TAZ, în 2009. 


Totuși, fostul oponent est-german și președinte al Bundestag (parlamentul federal) Wolfgang Thierse este convins că Schabowski nu a perceput complet ce impact urma să aibă anunțul său. 


„Nu cred că a știut ce urmează să se întâmple. Se bănuia că se pregătește ceva legat de libertatea de călătorie, pentru că partidul comunist dorea să ridice capacul ca să scadă presiunea. Dar Schabowski nu a crezut că o să zboare de tot”, a declarat Thierse pentru postul public de radio. 


Oricum ar fi fost, rezultatul a luat prin surprindere RDG și a schimbat scena internațională, după peste 40 de ani de Război Rece. 


După ce au auzit mesajul, la radio, la televizor sau din gură-n gură, est-germanii s-au înghesuit cu miile la punctele de trecere, toată seara și noaptea care a urmat, la început prudenți și temători, apoi cu tot mai multă încredere, încurajați de berlinezii de vest care sărbătoreau deja de cealaltă parte a frontierei. 


În fața mulțimii care continuă să se adune, punctele de trecere își deschid larg porțile. Primul unde sunt ridicate barierele este cel din Bornholmer Strasse. 


În scurt timp, se deschid și punctele de trecere din Invalidenstrasse și celebrul Checkpoint Charlie. Depășiți de evenimente și în cea mai mare parte încă neinformați în legătură cu deciziile partidului, gardienii renunță de multe ori la formalitățile prevăzute de regulament. Poliția dă înapoi. 


„Suntem la fel de dezorientați ca dvs.”, îi mărturisește un ofițer unei berlineze. 


„Absolut incredibil!” 
Legislatorii germani instalați încă în capitala provizorie Bonn au perceput amploarea seismului încă din seara aceleiași zile. La ora 20.00, întrerup ședința și încep spontan să cânte imnul național, fapt nemaivăzut. Fostul cancelar Willy Brandt, „tatăl” Ostpolitik, apropierea de blocul de est, are lacrimi în ochi. 


La ora 22.40, prezentatorul vedetă al jurnalului de seară al televiziunii publice vest-germane, Hanns Joachim Friedrichs, anunță că „Berlinul de est deschide Zidul”. Primarul Berlinului de vest, Walter Momper, vorbește și el de o „zi istorică”. Inevitabilul s-a produs. 


„Zidul Berlinului nu mai divizează nimic”, au transmis în acea noapte jurnaliștii AFP, și ei emoționați și conștienți că trăiesc un moment istoric. 


În acea noapte nebună, berlinezii din est și din vest escaladează zidul în fața Porții Brandenburg, simbolul divizării orașului. Unii vin cu ciocane pentru a începe să dărâme fortificația de beton de aproape 160 de kilometri. 
Scenele de bucurie colectivă fac înconjurul lumii. Un popor separat de la sfârșitul războiului se regăsește și se îmbrățișează cu ochii în lacrimi. „Absolut incredibil!” este exclamația nopții. 


XXX 
Pentru Guenter Schabowski, mesagerul deschiderii Zidului, povestea se încheie prost, cu o condamnare la trei ani de închisoare, în 1997, pentru executarea unor est-germani care au încercat să treacă în vest. 
(Sursa: Agerpres)


Taguri

Alte ştiri din sectiunea Actual

Ultima oră

Titlurile zilei